Cand vor, romanii POT

Ma bucur cand romanii pot face lucruri frumoase impreuna. Ca de exemplu acesta:

Murele

O alta bogatie a delurilor si muntilor nostrii o constitue murele. Desi se afla la o altitudine mult mai mica  decat afinele, nu se lasa mai prejos in ce priveste proprietatile curative. Din cele studiate - se pare ca este unul dintre cele mai bune fructe in combatere a diferitelor forme de cancer. Culoarea de mov inchis care constitue un semn al prezentei antioxidantilor, alaturi de acidul clorogenic, care se gaseste in fruct, impiedica formarea substantelor cancerigene in organism. Murul mai este cunoscut prin popor si sub alte denumiri: amur, rug, ruj, mur de zavoaie. Termenii stiintifici care desemneaza murul este Rubus ulmifolius sau Rubus allenghanensis.

"Murul este un arbust viguros, avand radacini profunde care se intind pe o suprafata mare in sol. Florile sunt albe roz, inflorind in lunile iunie-iulie. Fructele polidrupe, alcatuite din boabe (bace) carnoase, negre, reunite mai multe pe un receptacul comun, au un gust placut dulce-acrisor.

PROPRIETATI ACTIVE:
a. din frunze - flavinoide; taninuri; acizi organici (galic, malic, succinic, oxalic), vitamina C, saruri minerale
b. din fructe - antocianidine, zaharuri, grasimi, acizi grasi, vitamina C, A; substante minerale N, K, Ca.

Actiune farmacologica: stomahica, antiseptica, antiinflamatoare, spasmolitica, astringenta, hemostatica, antidiareica, diuretica, vulnerara, antitumorala,
Indicatii terapeutice: stomatita, afte, faringomigdalita, gingivita, paradontoza, hemoragii gingivale, gastroenterite, dizenetrie, sindrom de colon iritabil, apendicita, colita, diaree, fisuri si fistule anale, leucoree, afectiuni renale si ale vezicii urinare." informatii preluate din cartea Dr. Doru Laza, Manual de medicina edenica
Referitor la cancerele de origine bucala, in conditii de laborator consumul de mure a redus aparitia tumorilor maligne cu 44 %.
In acelasi timp stimuleaza fructele de mure stimuleaza absortia fierului, sporeste eliberarea de energie din alimente, imbunatateste transprotul oxigenului catre tesuturi.Stimuleaza activitatea ficatului, accelereaza metabolismul proteinelor si grasimilor, contribuie la reglarea grasimilor din sange si la vindecarea ranilor.
De asemenea ofera un oarecare grad de protectie impotriva bolilor de inima si a unor forme de cancer.
Pe langa mineralele si vitaminele amintite anterior murele mai au si vitaminele E, B3, mangan, fier si foarte multe fibre. Sursa: 150 de alimente esentiale pentru imunitate, Kristen Hartvig.

La cules de afine

As incepe ciclul "dictionarului de fructe" pe care le deshidratez cu A-finul :-) sau mai poetic spus - perlele negre ale Carpatilor. In vara aceasta m-am putut bucura din plin de aroma si beneficiile acestor fructe deosebite. 

Iata cate-va din beneficiile afinului (Vaccinium mirtyllus):

Afinele sunt foarte bogate in antioxidanti, zaharuri, vitamine, substante tanante si saruri minerale.

"Afinul este antidiareic, diuretic, antiseptic urinar si intestinal, creste acuitatea vizuala, ajuta in tratamentul diabetului, al obezitatii; este antihelmintic. Dulceata este indicata copiilor anemici, celor care racesc usor. Ceaiul din frunze este indicat pentru spalaturi bucale, mai ales fumatorilor si celor cu limba incarcata. Terciul din fructe si frunze de afin se poate aplica pe pielea iritata, pe eczeme. Consumul de fructe de afin, asociat cu ceaiul din frunze este indicat suferinzilor de guta. Afinata vindeca indigestia. 

Calitatile afinelor

- contin antioxidanti ce neutralizeaza radicalii liberi si previn imbolnavirile, imbatranirea, aparitia cancerului si a afectiunilor cardiace;
- reduc sau inlatura procesele de imbatranire;
- asigura protectie impotriva cancerelor, prin acidul elagic, care inhiba cresterea tumorilor;
- sunt o sursa bogata de fibre, potasiu si vitamina C;
- reduc colesterolul si protejeaza inima;
- previne infectiile urinare bacteriene;
- protejeaza creierul de comotii, mentin capacitatea mentala;
- previn Alzheimer, protejeaza neuronii;
- sunt cel mai bun leac pentru fortificarea ochilor, reduc tensiunea oculara, alunga oboseala si imbunatatesc vederea nocturna.
Antioxidantii dintr-o ceasca de afine  - egal cu - antioxidantii din 5 portii de mazare, morcovi, mere sau brocoli.
Afinele consumate ca atare, cat mai des, sunt o solutie optima pentru imbunatatirea starii generale a sanatatii.
Zilnic, cam o jumatate de canade afine reprezinta o cura excelenta. Se pot consuma proaspete, crude, uscate, congelate, la micul dejun (cu iaurt, cereale, in prajituri si deserturi diverse, inghetate, creme, in salate, sosuri).
Contin vitamina C, acid folic, antioxidanti puternici, flavanoide, antociani.
Antocianii, care confera afinelor culoarea indigo, sunt printre cei mai puternici antioxidanti." 

sursa: http://revistaviata.blogspot.fr/2009/08/afinul-vaccinium-myrtillus.html 

Afinul este de asemenea foarte bun in combaterea dizenteriei si diareei (ingerate pe stomacul gol sunt foarte eficiente in eliminarea oxiurilor).  Unul dintre principiile active ale afinului este mirtilina sau "insulina verde". Afinele contribuie la diminuarea zaharului din sange fiind foarte benefice bolnavilor de diabet. In acelasi timp are efecte benefice si in bolile coronariene, varicela si arterita.
Afinele constitue un foarte bun tonifiant prin continutul de vitamina A, C si P.

In incheiere as dori sa prezint unele informatii deosebit de valoroase referitoare la afin, preluate din cartea Dr. Doru Laza, Manual edenic de medicina naturista.

"Frunze- au in conpozitie taninuri; flavonoide (quercetina); arbutina; hidrochinona; mirtilina, neomirtilina; acid chinic; saruri minerale.

Fructe contin taninuri; flavonoide; antocianidine, pigmenti care dau coloratia bleu frucelor (glicozide ale cianidolului, malvidolului, delfinidolului, petunidolului); proantocianidine; mirtilina A si B, neomirtilina; invertaza; zaharuri; pectine; provitamina A, vit. C, B; acizi organic (citric, malic, oxalic, succinic, lactic, chinic); saruri minerale.

Actiune farmacologica – Valoarea terapeutica a afinelor a fost mentionata de pilotii din al doilea Razboi Mondial,  care au sesizat o ameliorare a vederii pe timpul noptii, dupa consumul de afine. Cercetarile efectuate in timp  au demonstrate eficienta afinelor in acomodarea vederii la intuneric, precum si in corectarea miopiei, prin stimularea producerii de rodopsina. Aceste cercetari s-au concretizat in prepararea unor formule medicamentoase bazate pe extracte de afine (de exemplu pornind de la heterozidele derivatilor delfinolului). Astfel este medicamentul tipizat Difrael sau similarul acestuia, fabricat la noi in tara, numit Difebiom, care au actiune antiaterogena si trofic vasculara. Alte actiuni ale principiilor active sunt: vasodilatare, antioxidanta (antocianidine si proantocianidine), antiagreganta placentar, de protectie vasculara a peretelui  arterial si venos (prevenind leziunile degenerative de la nivelul tesutului de collagen perviscular, mareste rezistenta  vasculara si reduce permeabilitatea capilara), hipoglicemianta (mirtilina), protectoare impotriva radiatiilor, antiemetica (combate senzatia de greata si varsatura), astringent, antiseptic, antiinflamatoare (antocianidine si proantocianidine), bacteriostatica (mirtilina), antihelmintica, antidiareica (taninuri, antocianidine si proantocianidine, care genereaza efectul astringent si antiseptic, iar antocianidinele, patrunzand in epiteliul mucoasei intestinale, diminueaza secretia si inflamatia), diuretica."(Manual edenic de medicina naturista.223,224)

De ce fructe deshidratate ?

              Desi fructele proaspete reprezinta cea mai buna varinta, chiar si in timpul sezonului cald fructele deshidratate confera unele avantaje. Ma gandesc in mod special la persoanele care in acest sezon sunt ceva mai active si calatoresc mai pe doua roti, mai pe doua picioare :-) Asa ca pentru cei care doresc sa transporte o cantitate mare de energie intr-un volum mic fructele deshidratate reprezinta optiunea ideala. Din propria experienta regula generala este cam asta: din 10 +/- 3 kg (in functie de fruct si de concentratia de apa care poate varia) rezulta un kilogram. Da au fost si cazuri in care din 15 kilograme de capsuni proaspete a iesit cel mult un kilogram de capsuni deshidratate. Asa ca in loc sa cari in rucsac 15 kilograme de fructe poti doar un kilogram :-) , suna avantajos nu-i asa ;-)
Cat despre sezonul rece - atunci fructele uscate reprezinta cea mai buna optiune. Prin deshidratarea efectuata corect si la temperaturi mici se pastreaza un mare procent din proprietatiile fructului (glucide, antioxidanti, saruri minerale, microelemente si fibre).
- In ce priveste glucidele, fructele deshidratate reprezinta o valoare energeitca destul de ridicata eliberand intre 150 -350 kcal/ suta de grame. Prin procesul de deshidratare raprtat la aceeasi greutate numarul caloriilor se poate dubla, chiar tripla (cazul afinelor).
 Pentru persoanele active si sportivi reprezinta o sursa ideala de energie, dar in acelasi timp persoanele cu tendinte ponderale si diabeticii trebuie sa fie atenti. Aici trebuie o mica paranteza - desi sunt destul de calorice au si unele avantaje in lupta cu kilogramele, in sensul ca ofera o senzatie de saturatie chiar dupa o mica cantitate ingerata.
- Antioxidantii nu se pierd absolut deloc prin procesul de deshidratare, iar gama de produse oferite de noi: afine, zmeura, mure are din plin acest element.
- Continutul de minerale (la aceeasi greutate) la fructele deshidratate, este aproximativ de 3 pana la 5 ori mai mare decat la fructele proaspete.
- Fibrele reprezinta si ele un alt mare beneficiu al fructelor deshidratate scazand nivelul de colesterol din sange si regland tranzitul intestinal (foarte bune in cazul constipatiei).


 De asemenea in ce priveste gustul fructelor deshidratate, acesta este net superior metodelor "convetionale" - congelator sau preparare termica/gemuri. Spre deosebire de alte metode precum congelarea confera avantajul unei durate de conservare mult mai lunga si fara consum de energie. Specialistii spun ca un fruct deshidratat corect si pastrat corespunzator poate fi conservat pana la 20 de ani.




Exista mai multe variante de deshidratare.


a. Probabil a-ti auzit de fructe confiate. Procedeul pentru obtinerea acestor fructe este acela de a le fierbe timp de mai multe zile intr-o solutie de apa cu zahar dupa care se deshidrateaza la temperaturi de 80-90 grade. Pe langa temperatura ridicata (atat fierbere cat si deshidratare) ce este rau este faptul ca se adauga si diversi coloranti pentru a reda culaorea care s-a pierdut in procesul fierberii. Nu cred ca mai trebuie sa pun intrebarea, ce main ramane in fruct in urma acestor procedee termice :-(
Ceea ce rezulta in urma procesului este o "bomba calorica" - cele mai multe dintre ele provenind de la zahar. Oricum fructele deshidratate au o cantitate foarte mare de fructoza, iar acest adaos nu face decat sa transforme ceva bun si sanatos, in ceva rau.


b. Procesul de liofilizare. Am intalnit termenul pe cand am intrat intr-un magazin foarte select de produse bio. La raionul de fructe deshidaratate majoritatea fructelor erau uscate prin acest procedeu. Am intrebat-o pe una dintre vanzatoare dar nu a stiut sa-mi raspunda. Intre timp m-am documentat si am incercat ca si experiment procedeul. In ce consta - fructul este congelat rapid (posibil sa se foloseasca azot lichid), apoi bagat la deshidratat. Prin acest proces fructul pierde repede si fortat apa. 
Din cele experimentate de mine - procesele de deshidratare care apeleaza la socuri termice (fierbere,congelare) au avantajul de a grabi, dar mai mult de a scoate cat mai complet apa din fruct.
Marele dezavantaj, pe care pe mine ma va face sa nu apelez la astfel de metode este ca in final ramai numai cu "ambalajul" , continutul fiind in cea mai mare parte distrus.


c. A ... era sa uit, mai exista si alte variante in care se folosesc substante chimice, de exemplu bioxidul de sulf. Despre astfel de metode nici nu mai are rost sa discutam


d. Metoda : D - a mea


Cum deshidratez eu fructele - de fapt as porni de la inceput, adica culesul. Toate fructele pe care le deshidratez caut sa le culeg personal. Aceste fructe sunt din productie proprie sau de la cunoscuti (livezi in care stiu ca s-a evitat stropirea sau chimizarea). De obicei nu culeg cantitati asa de mari incat sa necesite o depozitare de durata, fructele sunt dsepozitate cel mult o zi, maximum doua. Dupa cules fructele sunt spalate cu apa rece, apoi curatate si pregatite pentru deshidratat. Procesul de pregatire este unul destul de migalos, putand varia intre 4-6 ore in functie de fruct si cerintele acestuia. Spre exemplu in cazul cireselor si visinelor se sectioneaza fructul, se scot samburii si se aseaza pe tavile de deshidratat cu pielita in jos pentru o mai buna deshidratare. Fructele care nu au coaja proeminenta, sau la care se inlatura coaja (kiwi) sunt feliate in felii subtiri de 5-6 mm. Afinele de exemplu trebuie sectionate si ele, bob cu bob pentru a permite evaporarea apei. Daca nu sunt sectionate sau daca nu au un mic orificiu prin care sa poata pierde apa, deshidratarea nu poate fi posibila la temperatura de 55 de grade, temperatura la care deshidratez eu. Temperatura aceasta am gasit-o ca optima, astfel incat sa nu afecteze prea tare compozitia nutritiva a fructului, dar in acelasi timp procesul sa nu dureze exagerat de mult.
Durata deshidaratarii variaza in functie de fruct si incepe de la 13- 14 ore, si poate ajunge chiar la o zi (cum a fost cazul afinelor). In procesul deshidratarii nu aplic nici unul din tratamentele termice (congelare sau fierbere), precum nici substante chimice.
De obicei pentru a preveni oxidarea fructelor se foloseste acid ascorbic, varianta eco ar fi apa cu lamaie. Inca nu am folosit acest procedeu deoarece am utilizat cutite ceramice pentru teierea fructelor.


Desi nu suna deloc economic ce am prezentat eu aici - faptul ca lucrez singur/eventual cu familia, intreg procesul de la cap la coada; in sensul ca nu am cum sa produc cantitate mare ... de fapt pe mine nu ma intereseaza cantitatea ci in primul rand calitatea. Vreau sa rup cumva tiparele civilizatiei actuale care vrea sa faca doar parti lucruri (super specializare - doctor in ungia de la degetul mare, de la piciorul stang)... si aceste lucruri cat mai repede ... FAST, fast - food ...
Eu vreau sa fac lucrurile de la cap la coada sau de la coada la cap :-) ... dar acest lucru cat mai bine, astfel incat cei care vor gusta din produsele mele sa simta diferenta.
Procesul acesta al deshidratarii fructelor este un proces lung, plin de lectii - ca mai toate lucrurile din natura, unde totul se desfasoara lent ... dar in acelasi timp totul este plin de SAVOARE.
In final o poza cu o parte din recolta de ieri. In fotografie: afine, zmeura, coacaze negre, coacaze rosii.

                                                                  POFTA BUNA :-)

Avantajul alimentelor deshidratate

Deshidratarea a fost un procedeu folosit in mod curent de-a lungul istoriei. Popoarele din zonele cu o clima deosebit de calda foloseau frecvent procedura atat pentru prepararea hranei cat si pentru conservarea ei. Pana nu demult bunicii nostrii isi pregateau pentru iarna celebrele poame, perje deosebit de gustoase.
 Deshidratarea spre deosebire de alte metode de conservare este mult mai economica si sanatoasa, pastrand aroma fructului, chiar accentuand-o. Prin deshidratare se pierde o insemnata cantitate de apa din fruct/aliment (in functie de fruct, proportia de apa din el poate varia de la 70-90 %). Pierdearea apei face ca bacteriile sa nu poata supravietuii, iar in consecinta, fructul nu mai altereaza.
Dintre toate modalitatile de conservare a hranei, deshidratarea este una dintre cele mai benefice deoarece, desi se pierde o foarte mare cantitate de apa, calitatile nutritionale ale alimentelor nu sunt afectate.
Un alt avantaj al deshidratarii este acela ca se pierde surplusul de greutate (apa) si bineinteles, volumul este mult mai mic, acest lucru facand mult mai accesibil transportul. In acest sens, fructele deshidratate sunt recomandate drept hrana montaniarzilor, persoanelor care efectueaza activitati outdoor, expeditii sau alte activitati care implica un consum mare de energie, dar un spatiu limitat pentru transportul hranei.Dupa deshidratarea fructele sau alimentele nu au nevoie de cerinte special de depozitare, cu toate acestea este de preferinta sa fie depozitate intr-un loc racoros si uscat, ferite de razele soarelui.